Teama in cabinetul stomatologic. O putem invinge? - Cabinet Stomatologic Agident
1212
post-template-default,single,single-post,postid-1212,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode_grid_1300,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-11.2,qode-theme-bridge,wpb-js-composer js-comp-ver-5.4.2,vc_responsive

Teama in cabinetul stomatologic. O putem invinge?

Este foarte raspandita in cultura noastra.Este aproape o fobie distincta,cu toate ca de multe ori reprezinta o componenta a fricii de doctori,in general,sau deriva din spaima de ace,sau,pur si simplu este frica de ceva cu care nu ne-am mai confruntat.Este poate retinerea fata de o disciplina medicala cu pronuntat caracter interventionist,o disciplina in care consultatia,investigatiile si tratamentele pe cale generala ocupa un loc redus,fata de cum se intampla in alte ramuri ale medicinei.

Conform D.E.X.(editia 2009),frica este starea de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar.

Pentru a lupta cu ea e necesar,in primul rand, sa acceptam ca,desi pericolul este discutabil, frica exista, este o realitate!Multi pacienti ,din diverse motive,au un puternic disconfort psihic,cand intra pe usa cabinetului.Exista anumite tipare ale ei,e adevarat,dar fiecare om e diferit ,iar cauzele si procesul prin care a dobandit aceasta teama au anumite particularitati de o persoana la alta.

Fara sa am pretentia ca fac o clasificare riguroasa a tipurilor de “frica de dentist”,voi pomeni aici cateva dintre tablourile mai frecvente ale acesteia.Aceasta pentru ca nu exista o solutie universal valabila,un panaceu pentru toate cazurile.La fiecare trebuie sa tinem cont de felul in care s-a format,de evenimentele declansatoare,de ancorele care leaga starea de anxietate de prezenta in cabinetul stomatologic.Si sa le contracaram.

Incep cu cea mai dragalasa dintre categorii:micii sau micutii pacienti.Personal,cred ca aici este vorba,in mare parte de teama de o experienta noua,frica de o situatie nefamiliara,asezonata de multe ori cu mult “folclor de gradinita” sau “legende din parcul de joaca”.Pentru a depasi aceste situatii , este foarte importanta colaborarea cu parintele.Acesta trebuie sa pregateasca cu atentie,pricepere si blandete primele vizite ale copilului in cabinetul stomatologic.Nu e atat de greu cum pare.Parintele detine resursele necesare pentru a isi sprijini fiul/fiica astfel incat prima sedinta la medicul dentist sa decurga lin,fara incidente.Fara a se face mare caz,vizita la medicul stomatolog trebuie expusa ca un eveniment interesant,nou,si,foarte important,de folos!Nu,nu ma refer la o motivatie de tipul pedeapsa-recompensa.In functie de varsta copilului,trebuie zabovit in explicatie pe  ceea ce i se pare lui important sau ce poate el intelege ca important,fara inventii sau exagerari.El trebuie sa afle ca toti oameni au nevoie sa merga la dentist pentru a avea dinti sanatosi si frumosi.

Copiii mai mici de 6-7 ani rar pot gandi in perspectiva,asa ca nu vom avea prea mult success cu argumente de genul “daca nu mergi la dentist o sa ti se innegreasca dintii,o sa ai dureri ; o  sa ai dintii strambi cand vei fi mare; va rade toata lumea de tine etc…” Copilul mic prezinta avantajul noutatii experientei,iar noutatea experientei poate fi folosita  in avantajul nostru(copil,parinte,medic).Vizita la noi poate fi ambalata frumos,atractiv,atat de parinte cat si de medic.Miturile negative despre dentist trebuie desfiintate cu argumente simple si la obiect.(“cine ti-a spus asta?Serios?De unde stie?A fost chiar el la dentist?Mie mi s-a parut chiar dragut la dentist”etc…)Medicul dentist poate avea diverse metode de a trata cu acesti copii.Eu prefer sa le prezint pe intelesul lor ceea ce vom face.Sinceritatea si simplitatea explicatiilor pot castiga un copil mult mai usor decat o sceneta elaborata sau ascunsul instrumentelor.De asemenea este bine ca prima vizita a copilului in cabinetul stomatologic sa fie inainte sa apara vreo durere.Caracterul primei intalniri sa fie unul profilactic.Poate fi doar o discutie,o “numaratoare a dintilor”.Prima intalnire e cea mai importanta pentru atitudinea pe care micul om o va avea fata de dentist,atunci cand va fi mare.

Copiii mai mari  pot intelege mai bine rationamentele logice,relatia cauza-efect.Si aici tot adevarul este cea mai buna metoda.Adevarul prezentat simplu la care adaugam si expunerea consecintelor in timp ale tratamentului,respectiv ale lipsei acestuia.

Adultii cu “frica de dentist” sunt de obicei copiii despre care am vorbit mai sus ,care odata cu trecerea timpului , din diverse cauze, nu au reusit sa depasesca aceasta teama.Aceasta are grade diferite.Cum este de asteptat,adultii isi controleaza emotiile mult mai bine si sunt mult mai permeabili la rationamentele logice,la explicatiile aduse de medicul curant.In functie de cauza concreta ,noi avem grija sa linistim pacientul si sa zdruncinam sau sa desfiintam fundamentul acestei anxietati.

De exemplu,daca teama provine dintr-o mai veche experienta neplacuta(durere) la stomatolog,noi ii aratam ca ,folosind anestezice,durerea este contracarata cu real success.Exista putine manopere pe care le facem fara concursul anestezicelor.Multa vreme a existat conceptia ca tratamentelul dintilor include,in mod obligatoriu la pachet durerea.Este fals.In prezent sunt extrem de putine situatiile in care pacientul simte o durere,cat de mica.De obicei,dupa cateva sedinte,odata ce constata ca realitatea contrazice frica de la inceput,pacientii isi lasa spaimele la usa.

Pacientii cu teama de ace vor fi surprinsi sa descopere ca acele utilizate in medicina dentara sunt foarte subtiri si flexibile aducand minimum de agresiune mucoaselor.In plus,prin comparatie cu tegumentele(pielea),mucoasele sunt mai reziliente si opun o rezistenta mai mica.Prin urmare,neplacerea resimtita la infiltratiile anestezice ale mucoaselor este mult mai redusa decat s-ar astepta pacientii cu teama de ace.Mai mult,folosim si anestezice topice(spray,gel) pentru a elimina neplacerile.

Frica de doctori/spitale/halate albe/ este si mai greu de argumentat in mod logic.De cele mai multe ori se datoreaza unor experiente spitalicesti din viata pacientului.Si aici avem solutii:cabinetul nostru se doreste prietenos,plin de culoare.Am renuntat de mult la halatele traditionale complet albe,iar cele mai fine nasuri  cu greu ar mai putea detecta  mirosul considerat in trecut atat de specific cabinetului stomatologic.O ambianta prietenoasa,muzica,revistele si nelipsitul joc de puzzle din sala de asteptare ofera o atmosfera placuta si destinsa celor mai variate categorii de varsta.Nu sunt putini pacientii care ne-au marturisit ca vizitele la cabinet sunt adesea ca niste ferestre binevenite de relaxare in goana si agitatia zilnice.

In toate aceste cazuri – si in multe altele pe care nu le-am descris aici – un ingredient esential al luptei cu “frica de dentist” este rabdarea.Un medic trebuie sa aiba rabdare cu pacientul lui,sa empatizeze cu el ,sa nu il preseze.Si in acelasi timp sa fie eficient,operativ si la obiect.In definitiv,si medicii sunt,la randul lor,pacienti,din cand in cand.Si ne tratam pacientii asa cum ne dorim noi sa fim tratati.Si,de ce nu?,ne dorim sa fim tratati asa cum ne tratam noi pacientii.